Mulți părinți ajung la prima întâlnire cu întrebări și emoții: „Ce poate face, de fapt, un psiholog cu un copil mic?”, „Nu e prea devreme?”, „Oare nu va trece de la sine?”.

În realitate, intervenția timpurie este, în multe situații, esențială. Cu cât o dificultate este înțeleasă și abordată mai devreme, cu atât copilul își dezvoltă mai ușor abilitățile și își recapătă echilibrul.

Psihologul nu „forțează” copilul să vorbească și nu îl pune într-o situație inconfortabilă. Întâlnirea are loc într-un spațiu sigur, adaptat vârstei lui, unde comunicarea se face prin joc, desen, povești și relație.

Cum are loc evaluarea?

Procesul începe cu o etapă de evaluare, care are rolul de a înțelege cât mai bine nevoile copilului.

Aceasta include, de obicei, o discuție detaliată cu părinții despre dezvoltarea copilului și dificultățile observate, observarea jocului (liber și dirijat), activități precum desenul sau jocurile tematice, iar atunci când este necesar, aplicarea unor probe psihologice adaptate vârstei.

Jocul este principalul instrument de lucru, pentru că prin joc copilul își exprimă emoțiile, fricile, dorințele și modul în care înțelege lumea.

La finalul evaluării, părinții primesc o imagine clară a punctelor forte și a aspectelor care au nevoie de susținere.

Pe ce lucruri se poate interveni?

Intervenția este personalizată și construită în funcție de nevoile fiecărui copil. Uneori lucrăm pe zona emoțională – ajutând copilul să își recunoască și să își exprime emoțiile, să își gestioneze furia, frica sau anxietatea și să își dezvolte încrederea în sine.

Alteori intervenția vizează comportamentul și adaptarea socială: relaționarea cu alți copii, respectarea regulilor, gestionarea conflictelor sau dezvoltarea comunicării.

În anumite situații lucrăm pe dezvoltarea atenției și a memoriei, pe capacitatea de concentrare și organizare, mai ales când apar dificultăți în mediul școlar.

Pentru copiii mai mici, intervenția poate include și activități care susțin dezvoltarea motricității, coordonării și a integrării senzoriale, toate având impact asupra încrederii și autonomiei.

Fiecare proces este diferit, iar ritmul este adaptat copilului – nu există soluții standard, ci intervenții construite cu grijă, pas cu pas.

Cât timp va merge copilul la psiholog?

Nu există un răspuns standard, pentru că fiecare copil este diferit, iar nevoile lui sunt unice. Durata intervenției depinde de tipul dificultății, de cât timp este prezentă, de vârsta copilului și de implicarea mediului familial.

Uneori sunt suficiente câteva ședințe de evaluare și consiliere parentală, în care părinții primesc recomandări clare și aplicabile acasă.

Alteori, atunci când vorbim despre dificultăți emoționale persistente, probleme de comportament sau întârzieri în dezvoltare, intervenția poate dura câteva luni sau ani. 

Este important de știut că terapia nu este un proces „pe termen nedefinit”. Obiectivele sunt stabilite clar de la început, iar progresul este monitorizat constant. Pe măsură ce copilul își dezvoltă abilitățile necesare, frecvența întâlnirilor poate scădea, până la încheierea procesului.

Scopul nu este ca un copil să meargă cât mai mult la terapie, ci să primească sprijinul potrivit la momentul potrivit, astfel încât să poată funcționa echilibrat și autonom.

Când este momentul să apelăm la un psiholog?

Nu este nevoie să existe o „problemă gravă” pentru a cere sprijin. De multe ori, părinții ajung la psiholog pentru că simt că ceva nu este în regulă, chiar dacă nu pot explica exact ce anume.

Poate fi util să apelați la un specialist atunci când:

•  copilul are crize frecvente de furie, anxietate sau teamă intensă

•  apar dificultăți de adaptare la grădiniță sau școală

•  observați schimbări bruște de comportament sau regres (de exemplu, reapar comportamente pe care le depășise)

•  îi este greu să respecte reguli sau să gestioneze frustrările

•  are dificultăți în relaționarea cu alți copii

De asemenea, este important să cereți o evaluare atunci când copilul nu atinge anumite etape de dezvoltare așteptate pentru vârsta lui. De exemplu, evită contactul vizual, nu este interesat de jocul cu alți copii, nu răspunde la nume, are întârziere în dezvoltarea limbajului sau pare retras în majoritatea situațiilor sociale.

Uneori, intervenția timpurie poate preveni dificultăți mai mari mai târziu. Alteori, evaluarea oferă doar liniștea că dezvoltarea copilului este în parametri normali. În ambele situații, claritatea ajută.

Cu ce te pot ajuta eu?

Lucrez cu copii și adolescenți care se confruntă cu dificultăți emoționale, comportamentale sau de adaptare. Fie că este vorba despre anxietate, crize de furie, dificultăți de relaționare, probleme de atenție sau întârzieri în dezvoltare, intervenția este adaptată nevoilor fiecărui copil.

Am formare și experiență în analiza comportamentală aplicată (ABA), metodă eficientă în lucrul cu copiii care au nevoie de structură, claritate și intervenții bine organizate. Integrez, de asemenea, tehnici proiective și metode expresive (joc, desen, poveste), pentru a înțelege cât mai profund lumea emoțională a copilului.

Realizez evaluări psihologice pentru a identifica nivelul de dezvoltare, punctele forte și ariile care au nevoie de sprijin. În urma evaluării, părinții primesc recomandări clare și un plan de intervenție adaptat.

Cred într-o abordare blândă, dar structurată, în care copilul este înțeles, iar părintele este sprijinit pe tot parcursul procesului.